Moșia Galicea Mare a renăscut din propria cenușă.

Se spune despre un vin că dincolo de arome și gust, e necesar să spună o poveste, o poveste mai nouă sau una mai veche scrisă în cuvinte bine ticluite. Dar pe lângă toate acestea, povestea, chiar dacă e scrisă sau spusă cu cuvinte alese, mai devreme sau mai târziu va trece prin focul confruntării cu realitatea, o realitate reprezentată de consumatorul curios, care, vrăjit de poveste caută să o descopere la ea acasă. 

Am pășit prima dată pe poarta cramei în 2015, iar în fața mea se deschidea un peisaj cel puțin straniu, format dintr-o multitudine de clădiri care păreau să nu aibă nici o legătură între ele, menite să asigure fiecare, viziunea epocii și a proprietarului care le-a construit . 

O clădire somptuoasă, desprinsă din Belle Époque, trona în mijlocul curții. Pe măsură ce ne apropiam, farmecul clădirii era estompat de ruina în care era lăsată să zacă, o cramă veche animată doar de porumbeii și rândunicile care își făcuseră cuib în ea. 

Crama îți fura privirea de la toate celelalte construcții mai vechi sau mai noi, folosite sau uitate în timp. O construcție liniară era casa pentru tancurile de vinificare și pentru forfota specifică de pregătire a recoltatului, alte clădiri și anexe acoperite de liane lăsau să se observe trecerea timpului și intervenția brutală a perioadei comuniste.

Am revenit în 2016, proprietarii cramei s-au schimbat și treptat am fost martorii unei transformări spectaculoase. Viile au fost reabilitate, s-a făcut trecerea către o producție calitativă, atent normată și supravegheată în fiecare an. S-au clasificat parcelele în funcție de calitățile pe care le imprimă strugurilor, conținut de zahăr, arome, aciditate, tanin și antociani, pentru fiecare soi de struguri.

S-a trecut de la utilizarea unei tehnologii incomplete la o linie tehnologică ultramodernă de prelucrare a strugurilor,  care include desciorchinare și sortare optică, astfel ajung în tancuri doar boabele perfecte, care corespund exigențelor de dimensiune și culoare. Singura linie tehnologică completă de la Bucher Vaslin care include și sortatorul optic Delta Vistalis HD din Estul Europei, funcționează de câțiva ani în Galicea Mare.

Tancurile vechi au fost treptat înlocuite cu tancuri de inox cu temperatură controlată pentru vinuri albe și rose și cu budane de stejar Seguin Moreau și Garbellotto pentru vinificarea strugurilor roșii. Ultima investiție, care a fost inaugurată odată cu recolta din acest an, e o nouă zonă în spațiul de vinificare în care s-au adăugat încă 12 tancuri Galileo din beton, pe lângă cele 8 achiziționate în anii anteriori, o tehnologie care permite vinificarea strugurilor roșii cu expunere moderată la aer. Forma sferică a acestor tancuri asigură o scufundare naturală a “căciulii”, fără a mai avea nevoie de intervenții suplimentare, astfel că procesul e unul controlat iar la final vinurile obținute exprimă perfect caracteristicile soiului și ale anului. Maturarea vinurilor se realizează exclusiv în baricuri de stejar  “ICÔNE Elégance” Seguin Moreau, care lasă vinul să își exprime atât unicitatea de soi cât și amprenta fiecărui an.

Am fost curioși să aflăm care a fost povestea cramei inițiale și astfel am descoperit că primul proprietar a fost George Valentin Bibescu.

Dintr-un document emis la 1849 rezultă că moșia Domnitorului Gheorghe Bibescu din Galicea Mare avea 19526 pogoane din care o suprafață importantă era ocupată cu vii. În 1896 moșia Galicea Mare intră în proprietatea prințului George Bibescu, iar în 1902 acesta donează o parte din moșie fiului său George Valentin Bibescu. În 1903 intervine partajul în avere între George Valentin și sora sa Nadejda Stirbey pe tema moșiei Galicea Mare. În 1912 George Valentin Bibescu înființează o nouă plantație de 15 ha viță de vie cu următoarele soiuri - Fetească Albă, Cabernet Sauvignon, Muscat Ottonel, Alicante Bouschet, cu soiuri altoite de la pepinierele Stirbey. Crama a fost construită în anul 1915 după un model franțuzesc din cărămizi, bolți la intrare, uși masive cu elemente de feronie. Turnul a fost adăugat pe la 1940, construit cu elemente decorative specifice oltenești, după ce a fost cumpărată de Petre Durlănescu. 

Corpul central al cramei Pivnițele Plaiului Smârdăceți a fost construit la inițiativa lui George Valentin Bibescu, pe când anexele cramei cu arhitectura specifică grajdurilor de curte nobiliară au fost construite de către Petre Durlănescu.  

1916 se poate considera ca fiind primul an de vinificare în cramă, primul vin realizat pentru George Valentin Bibescu și Matha Bibescu.

George Valentin Bibescu, nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu, pretendent de drept la tronul țării, din copilărie a fost atras de „ispita adâncimilor, nefrica de înălțime și dragostea de plutire” este fondatorul Automobil Clubului Român în 1904, iar în 1909 a înființat Clubul Aviatic Român și Liga Națională Aeriană în 1912, a dobândit o faimă considerabilă în plan internațional, devenind președinte al Federației Aeronautice Internaționale. George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac. 

În 1902, s-a căsătorit cu Martha Lahovary. Scriitoare, om politic, o femeie răpitor de frumoasă, cu o inteligență strălucitoare, prințesa Martha Bibescu a fost una dintre cele mai distinse personalități ale aristocrației europene din secolul XX. Descendentă a ilustrelor familii Lahovary și Mavrocordat, a fost o figură-cheie în diplomație și literatură. Legăturile Marthei Bibescu cu mari oameni politici ai vremii sunt binecunoscute, fiind chiar bănuită de spionaj. Frumoasă, șarmantă și inteligentă, a știut întotdeauna să gestioneze cu naturalețe relațiile cu cei mai importanți bărbați ai Europei, a avut relații uimitoare în cercurile politice europene și americane a perioadei interbelice. Ea a părăsit România în septembrie 1945.

Cât despre vinul lui Durlănescu se zicea că “dacă consumai un litru de vin, pornit la drum, nu reușeai să ajungi până în dreptul morii din sat.” O mare căutare a vinului de Galicea Mare era în rândul medicilor de la București și Cluj, centre medicale frecventate de către galiceni. Ales primar al comunei, foarte darnic în ajutorarea săracilor, Durlănescu nu a avut o viață tocmai ușoară, prima lui soție fiind împușcată accidental în cârciumă în urma unei altercații iar el răzbunându-se, omorându-l pe făptaș. Deși Petre Durlănescu nu era consumator de vinuri, “vinul său roșu Bordeaux” era considerat cel mai bun din zonă dar avea și un concurent vinul lui Boghici, ale cărui vii erau peste deal de cramă. 

În mentalul colectiv a rămas vie amintirea vinurilor moșiei, tămâioasa cu parfumul său frumos, bordeaux-ul exclusivist, feteasca jucăușă și pinotul credincios. 

 La 8 iunie 1949, în sat se înființează CAP-ul DEZROBIREA MUNCII, prima unitate de acest fel din județ, via, având o suprafață de 50 ha, intră în componența IAS Giubega. Începând cu anul 1956 se vor mai planta 35 de ha cu soiuri ca de exemplu Riesling, Fetească Albă, Tămâioasă Românească, Fetească Neagră. În perioada comunistă, la întrunirile CC al PCR de la Sinaia, se servea vin de Galicea Mare de pe fostele vii Bibescu - Durlănescu.

Azi toate clădirile au fost complet restaurate cu o atenție deosebită la toate detaliile arhitecturale specifice atât perioadei Bibescu cât și a celor decorative specifice oltenești introduse de către Durlănescu. Interiorul fiecărei încăperi evocă moștenirea aristocratică a locului și reușește să refacă atmosfera Belle Epoque, a unei vieți tihnite, pline de savoare și gust.

Crama veche, azi restaurată complet, este cel puțin spectaculoasă, vechile încăperi sunt puse în valoare. Pivnița situată la 6 metri adâncime, este locul unde se odihnesc sticlele îmbuteliate din colecția cramei și din colecții private, sala baricurilor adăpostește vinul care așteaptă să se desăvârșească, iar sala principală recreează atmosfera unei săli de bal. E simplu aici, în timp ce admiri fiecare detaliu ai senzația că ușa se va deschide și îi vei vedea intrând pe Martha cu George Bibescu pregătiți să își întâmpine invitații de la bal. 

Iar dacă locul te îndeamnă la visare, vinurile cramei te îmbie la o viață trăită cu pasiune. Fiecare bob, fiecare viță, fiecare strop de vin, sunt impregnate cu bucuria celui pasionat de ceea ce face. Energia și atmosfera specială de pe moșie transpare din pasiunea și devotamentul cu care se creează vinuri unice, care poartă amprenta locului. 

Galicea Mare aparține prin excelență unei moșteniri istorice culturale de proporții uriașe, pornind de la marii aristocrați George Valentin Bibescu, Petre Durlănescu, Eugen Simion, continuând cu patrimoniul liric al poetului Mircea Dinescu și ajungând astăzi la o nouă eră de dezvoltare în același spirit cultivat, aristocratic, rafinat, recreat de Iosefin Florea și Monica Petrică.

Presupune curaj și puțină nebunie, dar merită să aduci din nou la lumină un loc pierdut în istorie, să utilizezi cele mai moderne metode de vinificare pentru a sublinia potențialul viței, realizând în același timp vinuri unice.

sursa foto & video Blink Media Visuals